Aud cum striga ceva din mine si imi zice "de ce iti faci asta?", si ma intreb de ce aud asta. Ceva imi lipseste iar eu sufar fara a vrea sa constientizez si fara sa ma exteriorizez.Asa facem toti , evitam sa recunoastem ca nu ne este bine doar pentru a nu o lua de la capat.Ne desconsideram a fi apti de a face ceva bun pt noi.Credem in superstitii aiurea ca si faptul ca daca facem fapte bune vom fi apreciati mai mult iar ceilalti isi vor da seama ca suntem o persoana buna si ne vor face fericiti.O tampenie.Ajungem sa ne folosim toata energia pentru a face ceva pentru alti si uitam de noi incat uneori ne intrebam cine suntem.De cate ori cineva a fost cu adevarat recunoscator,de cate ori fericirea noasta individuala a depins de asta?Nu as crede ca asa am putea fi fericiti.Tragedia se intampla atunci cand facem compromisuri uriase pentu a fi observati de cineva dar surpriza ... nu suntem! Nici nu stiu daca exista sentimente pure dar cu toate se canta despre ele,se scriu poezi si romante despre ele .Dar eu consider ca aceste cantece ,poezi sunt doar niste incantatii pentru a invoca sentimentele adevarate pentru ca ele nu exista aici.Cum poti spune ca iubesti pe cineva si o zi uiti de el?Cum poti ca tii la cineva cand iti aduci aminte de el numai cand ai nevoie?Cum poti spune ca acel cineva e cel mai important pentru tine si intr-o clipa il lasi pentru lucruri banale? Nimic din ce e nu e ceea ce am fi vrut sa fie.Si ma enerveaza teribil ca lumea nu recunoaste acest lucru.Consider ca pana nu recunoastem adevaratata natuta a faptelor noastre nu ne putem construi viata.Eh..si pana atunci vom fi toti niste "persoane reciclabile" chiar si pentru noi insine.
